Probă de microfon

Astăzi, fiind 5 octombrie, de Ziua Educației, mă bucur să fiu aici și vreau să transmit un mesaj de apreciere pentru toți cei implicați în educație – atât elevi, cât și profesori. Am fost și eu elev, profesor și acum formator, așa că știu cât de importantă este educația pentru fiecare dintre noi. Este un domeniu crucial, poate chiar cel mai important, pentru progresul unei societăți. Așadar, „La mulți ani!” tuturor profesorilor și mult succes în ceea ce faceți. Sunt recunoscător că am ocazia să fac parte din echipa acestei televiziuni și vreau să subliniez că unul dintre motivele pentru care sunt aici este că valorile pe care le împărtășim sunt solide și bazate pe profesionalism. Într-o perioadă în care multe instituții media cedează în fața intereselor politice sau comerciale, mă bucur să fac parte dintr-un proiect care nu e influențat politic și care își menține principiile jurnalistice intacte. Acum, să trecem la ceva ce consider foarte important: responsabilitatea noastră față de ceea ce se întâmplă în societate. De multe ori, suntem tentați să căutăm vinovați când lucrurile merg prost. Dar, în opinia mea, asta nu ne ajută prea mult. Este ca în vechile tradiții grecești, unde toate păcatele unui oraș erau aruncate asupra unui țap ispășitor care apoi era alungat. Problema e că, după ce alungai țapul, realitatea nu se schimba. La fel și astăzi, dăm vina pe politicieni, executanți sau alte figuri publice, crezând că dacă scăpăm de ei, totul va merge bine. Dar asta este o autoamăgire. Rareori, cei care fac greșeli o fac din reavoință. De aceea, cred că nu ar trebui să ne concentrăm pe a găsi vinovați, ci să analizăm cu atenție ce a declanșat situațiile dificile în care ne aflăm și să căutăm soluții reale. Maia Moroșanu, colega mea, a adus în discuție o idee cu care sunt total de acord: ne lipsește ideea de responsabilitate, mai ales responsabilitatea personală. Ea nu se referă la vinovăție, ci la asumarea propriilor greșeli și acțiuni. Fiecare dintre noi contribuie, într-un fel sau altul, la problemele din societate, fie că realizăm asta sau nu. Dacă am fi mai conștienți de impactul nostru și am învăța să ne asumăm partea de responsabilitate, am lucra mai bine împreună și am găsi soluții constructive. Totuși, trebuie să recunoaștem că ideea de responsabilitate nu este întotdeauna simplă. E greu de definit și poate fi uneori copleșitoare. De exemplu, ce înseamnă responsabilitatea pentru familie și ce înseamnă pentru comunitate? Aceste două tipuri de responsabilitate pot intra în conflict. Și, la fel cum nu poți cere unui copil să fie responsabil pentru lucruri pe care nu le poate înțelege, nici noi, ca societate, nu putem cere tuturor să fie responsabili fără să le oferim instrumentele și educația necesară. Un alt exemplu grăitor este ce s-a întâmplat în Rusia după căderea comunismului. Acolo s-a făcut trecerea bruscă la capitalism, fără pregătirea necesară, și asta a dus la apariția oligarhilor și la regimul autoritar al lui Putin. Poporul rus nu a avut niciodată exercițiul de a-și exercita propria putere, la fel cum nici noi nu prea suntem obișnuiți să facem asta. Ne-am obișnuit să credem că „asta e treaba lor” și „asta e treaba noastră”, iar între timp, țara a fost capturată de interese private și politice care au avut consecințe grave. În concluzie, vreau să spun că, deși problemele cu care ne confruntăm sunt complexe, soluțiile simpliste nu funcționează. Nu putem rezolva totul căutând țapi ispășitori sau aruncând responsabilitatea pe alții. Avem nevoie de dialog, de dezbateri deschise, și mai ales de o înțelegere comună că fiecare dintre noi are un rol important de jucat. Simplificarea excesivă a problemelor poate duce la greșeli mari. Însă, dacă învățăm să discutăm deschis și să lucrăm împreună, avem o șansă reală de a progresa. Mulțumesc pentru atenție și vă invit să continuăm aceste discuții pe orice temă care vă preocupă, inclusiv pe cele mai controversate. Doar prin dialog putem ajunge la soluții reale.