Articolul propune o examinare a evoluției interioare a omului/antropologului pe parcursul desfășurării unui teren de cercetare într-o comunitate marginalizată din Sudul României. Narațiunea se construiește în jurul instrumentului jurnalului de teren ilustrând cum acesta îi permite cercetătorului atât introspecție cât și o perspectivă flexibilă asupra comunității cercetate. Jurnalul devine astfel nu doar un depozitar al impresiilor din teren, ci și un instrument pentru observarea și înțelegerea sinelui în legătură directă cu terenul.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Alina Marinescuhttps://antropedia.com/sfertulacademic/alin-savu-jurnalul-primului-teren/