În toamna lui 2017 am urcat într-un avion care avea să mă ducă în Wuhan, vreme de câțiva ani, la studii. Nimic din ce am învățat timp de aproape o decadă în antropologie nu m-a pregătit pentru experiența întâlnirii dintre cultura mea și cultura chinezească. Motivul este unul simplu: cultura este parte din noi în cel mai literal mod cu putință și atunci când intrăm în contact cu o altă cultură, cu celălalt, acest adevăr se transformă dintr-unul teoretic într-unul cât se poate de personal. În momentul în care am pășit în Wuhan, cea mai mare parte din bagajul meu a fost imponderabilă, întrucât am adus cu mine o întreagă lume, lumea mea, iar acest echipament nevăzut a fost cel care urma să-mi servească la a înțelege și la a funcționa într-un cotidian din lumea altcuiva, a celorlalți, a celor care nu sunt ca mine nici în istorie, nici în tradiție, nici în obiceiuri, nici în felul în care este organizată societatea lor. Ceea ce urmează este o încercare de a surprinde cultura în acțiune într-o experiență individuală, cu gândul de a arăta, pe o hartă imaginată a corpului social, ce și unde este cultura.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Tuan Ninihttps://antropedia.com/sfertulacademic/elena-chiorean-eu-wuhan-si-antropologia/