Eu și noul nostru rinichi. Rețete sociale pentru un transplant reușit – ANDREI MIHAIL

Gândește-te că ai în tine rinichiul unui alt om. Fără el viața ta era blocată de ședințele vitale de dializă pe care trebuia să le faci la fiecare două zile. Noul rinichi te-a scăpat de ele. Dar tot el te face să te gândești mereu la persoana de la care l-ai primit. Poate că ți l-a donat o rudă și speri ca viața acesteia să nu fie afectată de cadoul pe care ți l-a făcut. Poate că l-ai primit de la un donator necunoscut, mort neașteptat, pe care familia încă îl plânge. Tot el îți transformă puternic rolurile sociale, producând ceea ce Michael Bury numește rupturi biografice. Organul primit îți creează noi realități și legături simbolice puternice pe care încerci să le domesticești, dar pe care medicina ți le neagă. Doctorii încearcă să te convingă că toate aceste trăiri nu există, că organul primit e doar o piesă care ajută corpul să funcționeze și că singura ta grijă este să respecți sfaturile lor. Îți e greu, însă, să încorporezi până la capăt perspectiva lor. Experiențele tale cotidiene și fenomenele sociale pe care le descoperi după operație, din momentul în care ieși din spital, tind să fie desconsiderate în umbra discursului biomedical dominant.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Andrei Nicolescuhttps://antropedia.com/sfertulacademic/andrei-mihail/