Antropologia socio-culturală fie privește evoluția naturală a speciei umane cu aprehensiune, fie o ignoră cu desăfârșire. Pentru unii cercetători, evoluția naturală a speciei Homo Sapiens este un fenomen real dar ontologic separat de obiectul de studiu al antropologiei – societatea și/sau cultura. Pentru alții, ideea de evoluție naturală evocă temeri (uneori justificate) legate de naționalism, rasism, colonialism, eugenism, discriminarea femeilor sau a persoanelor marginale, sau alte mișcări bazate pe ideologii (pseudo)științifice ce au clasificat oamenii în categorii sau ierarhii, justificând superioritatea unora asupra altora. Voi descrie în acest eseu propria mea traiectorie de la ignorarea și aversiunea față de naturalismul evoluționar în științele sociale la o îmbrățișare entuziastă dar reflexivă a teoriilor evoluționiste pentru explicarea fenomenelor ce m-au fascinat ca antropolog. Călătoria va trece prin teorii clasice din științele sociale precum funcționalism, marxism, simbolism sau teoria alegerii raționale, arătând cum toate mi-au adus ceva folositor însă fiecare a fost, finalmente, profund nesatisfăcătoare ca explicație profundă a culturii și a societății umane. Lucrurile au început să se lege atunci când întrebările mele privind moralitatea, relațiile sociale de (ne)încredere, flexibiitatea rudeniei între limite universale sau privind variația reprezentărilor culturale au fost redefinite într-o cheie naturalistă. Atunci când am înțeles că adaptările prin selecție naturală nu au acționat doar de la gât în jos, când am conceptualizat ideile și comunicarea ca fenomene materiale, când am făcut distincția clară între planul normativ și cel descriptiv, am încetat să ma mai îngrijorez privind pericolul evoluției naturale. Dimpotriva, am găsit în antropologia biologică și în psihologia evoluționistă niște repere teoretice și metodologice fără de care probabil aș fi abandonat cariera de antropolog.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Andrei Nicolescuhttps://antropedia.com/sfertulacademic/radu-umbres-dr-iubire-stranie-sau-cum-am-invatat-sa-nu-ma-mai-ingrijorez-si-sa-iubesc-evolutia-naturala-in-antropologie/