Fotbalul poate să nu fie doar un sport. Evident, practicarea sa contribuie mult la îmbunătățirea stării de sănătate a locuitorilor unui oraș. Terenurile accesibile, instalațiile modernizate sau antrenorii bine pregătiți pot exploata popularitatea sportului pentru a-i convinge pe oameni spre practicarea lui. Există, însă, și un alt efect. Cel mai frumos joc poate contribui puternic la repararea sănătății sociale a localităților în care trăim. Terenul de fotbal are, poate, cea mai mare capacitate să aducă împreună indivizi proveniți din medii sociale diferite. Din păcate, în Bucureștiul secolului XXI, varianta ca oameni diverși să interacționeze pe terenurile de fotbal din cartiere este aproape nulă. Taxele de închiriere sau costurile de înscriere a copiilor sunt prohibitive pentru un număr însemnat de locuitori, fenomen care omogenizează masiv jocul. Așa cum reiese din cercetarea mea despre stadioanele de cartier ale capitalei, problema s-a amplificat puternic după în 1989. Din punctul acesta de vedere, orașul poate învăța multe din trecutul său recent. O bună parte din micile stadioane muncitorești construite în zonele de blocuri funcționau informal ca un fel de centre de cartier în care oamenii se adunau nu doar la fotbal, ci și ca să petreacă timp împreună, să se recreeze sau să socializeze. Girueta are, probabil, cel mai frumos trecut. Din păcate, fostul stadion din Berceni în care vedeai oameni la plajă prin tribună sau copii jucându-se la umbra plopilor care îl împrejmuiau a fost distrus. Azi, peste terenul viran care l-a înlocuit pare că va răsări un supermarket.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Ferenczy Andráshttps://antropedia.com/sfertulacademic/andrei-mihail-copiii-giruetei-si-terenurile-abandonate-ale-fotbalului-pentru-toti/