Acest text analizează cultura autostopului ca un set de practici ce funcționează precum un mecanism de schimb de daruri. Înainte de toate, să uităm de reprezentările mass-media – ale culturii americane, în special – asociate autostopului. În România, ca și în alte țări din estul Europei, cel mai mare procent de autostopiști este reprezentat de navetiști. Aceștia sunt persoane fizice fără vehicul sau permis de conducere: oameni din clasa muncitoare, studenți sau elevi. Autostopul, numit popular „la ocazie”, este încurajat de lipsa sistemelor de transport public în unele regiuni predispuse să funcționeze ca „ghetouri de rețea”. Sistemele de transport public sunt adesea nesigure, vechi, cu un program incomod, făcându-i pe mulți navetiști să se bazeze pe comportamentul cooperant al altora. Articolul se bazează pe munca mea de teren, parte a tezei de doctorat, care explică autostopul ca o practică diversă de mobilitate la marginea societății. Principala activitate de teren a constat în cinci ani de călătorii, observare, participare, intervievare și explorare în profunzime a practicilor autostopului, în principal pe segmentul de drum dintre orașele Suceava și Cluj-Napoca.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Murahttps://antropedia.com/sfertulacademic/iulian-gabor-autostopul-schimb-de-daruri-la-marginea-societatii/